Mediul pregătit Montessori

Educația copiilor de 6-12 ani
 
Prezentare generală
Care sunt tendințele de dezvoltare în timpul acestei perioade a copilăriei?
Copilul de 6-12 ani este caracterizat de o motivație intelectuală impresionantă, având o imaginație bogată și o sete de a afla ce înseamnă să fii ființă umană. Mintea copilului începe să lucreze într-o nouă manieră, pe măsură ce rațiunea acestuia se dezvoltă. În această perioadă copilul este fascinat de ceea ce nu se vede, obiectele interesului său variind de la tradițîi și valori care țin o societate omogenă, până la structura limbajului și vastitatea universului.
 
Construindu-și personalitatea și caracterul în primii șase ani din viață, începând cu cel de-al șaptelea an, copilul devine interesat să cunoască lumea de dincolo de ceea ce pot vedea și atinge, să țintească spre stele, să traverseze continente și să călătorească în timp. Unii numesc această etapă a copilăriei perioada „minții pure,” o perioadă în care apetitul intelectual este de nestăpânit și pasiunea pentru studiu și lucru este foarte mare.
 
Acest „al doilea plan” al dezvoltării reprezintă o perioadă de stabilitate relativă și de adaptabilitate, în comparație cu perioada precedentă din copilărie și cu adolescența care urmează. În primii șase ani putem vedea copilul dezvoltându-se ca individ în cadrul mediului unei comunități, devoltare care este în mod activ ghidată și pregătită de către adulți. În următorii șase ani, de la 6-12 ani, dezvoltarea copilului este concentrată încă pe dezvoltarea proprie ca individ complet, însă diferența este aceea că acum copilul este foarte interesat de înțelegerea convențiilor, a regulilor și normelor care conduc la funcționarea diverselor comunități din care copilul face parte. Acesta începe de asemenea, să-și dorească să cunoască la scară și mai largă societatea care îl înconjoară.
 
Ceea ce ne dorim pentru copii la finalul acestei etape din viața lor este ca experiențele pe care le-au trăit în sfera intelectuală și socială să le fi dat oportunitatea să-și dobândească două mari libertăți: independența morală și cea intelectuală.
 
O vârstă socială 
Sunt ușor de observat transformările fizice care marchează tranziția de la copilăria timpurie (0-6 ani) la a două parte a acesteia (6-12 ani). Copiii își schimbă dantură, li se dezvoltă corpul, părul li se aspreste și sistemul imunitar al acestora devine mai puternic. Vânătăile și zgârieturile încep să fie purtate ca semne de mândrie. Copilul va plânge probabil din cauza unei zgârieturi, însă în același timp va dori să privească sângele la microscop. Aceste schimbări fizice oferă copilului forță de a pași dincolo de ușa căminului sau, spre lumea tot mai largă.
 
Efectuarea acestui pas către lumea largă este reflectat și de schimbarea perspectivei de la nivel de individ la cel de grup. Copilul aflat în această etapă este mai puțîn interesat de a face lucruri singur. În schimb, acesta este atras de colaborarea cu ceilalți. Copiii la această vârstă își dau seama repede că orice grup de oameni care au intenția de a face ceva împreună are nevoie de un set de reguli stabilite de comun acord pentru a funcționa ca grup. Aceste reguli sunt de obicei neoficiale și nerostite, însă pot deveni explicite și oficiale în cazul unor jocuri. Putem observă aceste reguli și atunci când copiii spun poveșți. Când copiii spun că cineva a făcut un lucru anume, ceea ce vor să transmită de fapt este că ei consideră că acel cineva nu ar fi trebuit să facă acel lucru. După acest principiu, concluzionăm că acel cineva a făcut un lucru neplăcut.
 
De-a lungul acestor ani copilul realizează că are o realitate proprie, dincolo de denumirea de fiu sau fiică. Asta nu înseamnă că își iubește familia mai puțin, ci pur și simplu înseamnă că descoperă un alt aspect al sinelui. În tentativele sale firave de a depăși puțîn granițele propriei familii, poate părea că manierele și politețea copilului se diluează. Aceste momente reprezintă un semnal că este timpul să se facă trecerea de la explicații de genul „pentru că așa obișnuim noi să procedăm,” la implicarea copilului în crearea regulilor generale ale grupului.
 
Toate aceste experiențe sociale sunt foarte importante din punct de vedere al dezvoltării. Între șase și doisprezece ani se dezvoltă o busola morală interioară a copilului, creată din experiențe practice de colaborare cu ceilalți și de explorare intelectuală a unei societăți de calitate.
 
Setea de cunoaștere
Există ceva pur și simplu minunat la copiii între 6 și 12 ani. Aceștia dețin o dorința pură de a înțelege totul. În primii șase ani de viață copilul se dezvoltă ca persoană adaptată la locul și timpul în care se află. Se creează pe sine ca persoană și își dobândește cunoștințele de baza. Peste această fundație, copilul își contruiește acum o înțelegere a tuturor lucrurilor cunoscute de către om, a tuturor realizărilor umanitățîi de până acum. Această înțelegere creează modalitatea pe care adolescentul și adultul de mai târziu o vor folosi pentru a îmbunătăți și a transforma societatea în care vor trăi, făcând lumea un loc mai bun.
 
Nu există o limită în dorința copilului de 6-12 ani de a înțelege și de a descoperi orice. În această etapă copilul este mai puțîn interesat de răspunsuri simple și la obiect, acesta vrea argumente. Asta înseamnă că vrea să înțeleagă relația dintre lucruri în aceeași măsură în care vrea să înțeleagă lucrurile în sine. Motivul pentru care o cămilă are talpa copitelor foarte mare este acela că îi dau posibilitatea de a merge pe nisipul moale al deșertului fără să se afunde în acesta. Motivul pentru care unele verbe își modifică formă de baza la timpul perfect compus, precum eu sunt - eu am fost, este acela că așa au fost derivate formele verbale din limba latină.
 
Un copil de acum 5000 de ani probabil avea o șansă reală de a înțelege tot ce a cunoscut umanitatea vreodată, însă oamenii au creat atât de multe lucruri și au avut atât de multe realizări până în prezent încât acest obiectiv este imposibil în zilele noastre. Sau este posibil? Ceea ce copilul își dorește este să aibă o baza solidă pentru a înțelege sensul tuturor lucrurilor. Toți copiii își vor crea o viziune asupra lumii, însă nu acesta este interesul principal al educației lor acum, precum a fost la nivelul elementar. Această baza se completează la șase ani și este consolidată  în mod constant în anii următori. Prin intermediul unor povestiri, copilul este condus prin istoria formării universului, a apariției omului pe Pământ și a formării tuturor civilizațiilor umane. Fiecare detaliu deține un loc anume și creează premisele informațiilor următoare din poveste. Însă ceea ce aduce complexitate acestor povestiri este faptul că oferă copilului nu doar informații despre cum s-au întâmplat lucrurile, ci și din ce motive.
 
Puterea imaginației
În primul plan de dezvoltare, copilul explorează lumea în mod senzorial, cu mintea sa absorbantă. La cel de-al doilea plan de dezvoltare, explorarea copilului este diferită. Aceasta este alimentată de imaginație și de intelect. Acum nu mai există limite de timp sau spațiu. Explorările copilului îl poartă pe acesta înapoi în timp, de-a lungul și de-a latul continentelor, de la lumea microscopică a celor mai mici atomi și celule, la vastitatea spațiului cosmic. În aceșți ani imaginația copilului se pune în funcțiune astfel încât acesta să aibă șansă să vadă dincolo de ceea ce este vizibil, folosindu-și ochii mințîi. Datorită acestei abilități copilul poate cuprinde diversitatea vieții, poate vizualiza cum a apărut omul pe Pământ, și cum viață, lumea și universul funcționează toate într-o interconectare guvernată de armonie.
 
Copiii la această vârstă au nevoie de lucruri extraordinare. Au nevoie de experiențe care să le incite curiozitatea și în care să fie implicate mistere, iar imaginația este un instrument de explorare a acestora. Multe dintre lucrurile extraordinare despre care află copiii sunt reprezentate de realizările deosebite ale mințîi umane. Copiii nu îl cunosc pe sumerianul care a inventat roata, însă datorită imaginației lor, aceștia îl pot vizualiza pe acel om și pot experimenta sentimentul de recunoștință față de acesta, pentru contribuția sa.
 
Povestirile acestea trezesc interesul ascultătorilor indiferent de vârstă. Copiii mici, în primii șase ani de viață sunt atrași de poveșți despre viață de zi cu zi, de aici și de acum. Însă pentru copiii mai mari poveștile dețîn acum o nouă magie și multe lecții Montessori de la această vârstă încep cu o povestire care face apel la imaginația lor. De exemplu, această este povestirea despre fotosinteză:
 
Te-ai întrebat vreodată cum se hrănește o plantă? Ei bine, am o poveste despre acest lucru. Frunza prepară hrană pentru plantă. În fiecare frunză există apă, iar în fiecare picătură de apă există două molecule de hidrogen și una de oxigen. Cu ajutorul soarelui, partea verde a frunzei realizează separarea acestor molecule, în hidrogen și oxigen. Apoi hidrogenul este amestecat cu un gaz care vine din aer, iar acest gaz se numește dioxid de carbon.
Dioxidul de carbon și hidrogenul sunt transformate în hrană pentru plantă, cu ajutorul luminii primite de la soare, acesta fiind motivul pentru care plantele cresc orientate spre lumina. În cele din urmă, oxigenul care nu a fost folosit este eliminat din frunză.
 
Independența morală 
Ce înseamnă să fii liber? Înseamnă să faci tot ce-ți doreșți sau înseamnă să-ți dorești să acționezi cu bunătate și compasiune, în orice fel de circumstanțe? Libertatea personală înseamnă să-ti pui propriile dorințe înaintea dorințelor celorlalți sau drumul către libertate se creează prin plasarea sinelui în armonie cu viață înconjurătoare?
 
Copilul de la nivelul elementar este atras de întrebări de acest gen, iar răspunsurile la acestea sunt descoperite prin experimentare. Mediul Montessori este pregătit în detaliu cu scopul de a sprijini copiii să vadă interdependența și interconectarea dintre toate lucrurile vii. Istoria este adesea privită prin prisma recunoștinței pentru muncă și creativitatea acelora care au trăit înaintea noastră. În studiul altor culturi, atenția copilului este atrasă de diversitatea modurilor în care oamenii își îndeplinesc aceleași nevoi fundamentale. În nenumărate moduri, imaginația copilului este direcționată către armonia, adesea trecută cu vederea, care există în lumea din jurul nostru. De la atomii care se supun legilor lor, la planta de yucca și molia de yucca care sunt complet dependențe una de cealaltă. Problemele lumii nu sunt trecute cu privirea la această vârstă, însă sunt expuse că fiind abateri de la binele de sine stătător.
 
De asemenea, copiii experimentează aceste idei într-un mod foarte practic. Majoritatea școlilor au reguli pentru copii, însă acestea rareori sunt create chiar de către copii. Copiii sunt cei care decid ce fel de loc își doresc să reprezinte mediul Montessori la nivel elementar (în general un loc în care ei să poată lucra sârguincios și să se poată distra) și creează singuri reguli și coordonate care fac acest mediu posibil. Aceștia se preocupă unii de alții, iar în cadrul discuțiilor de grup, coordonate de către un copil, se discuta în mod regulat problemele care trebuie rezolvate sau regulile care trebuie scoase mai bine în evidență.
 
Zilnic sunt discutate modalități de a colabora unii cu alții în contextul în care copiii își stabilesc relațiile de lucru și de studiu. În timp, aceștia își dau seama că împreună pot realiza mult mai multe lucruri, atât în ce privește ceea ce creează, cât și ceea ce înțeleg. În mod treptat, regulile stricte autoimpuse se transformă în linii de conduită mult mai flexibile, până la punctul în care se dezvoltă o moralitate personală, bazată pe compasiune, după principiul „Așa ar trebui să mă comport, însă îmi dau seama că și eu și ceilalți ne putem abate câteodată de la drumul corect.”
 
Mediul pregătit 
O școală Montessori reprezintă un loc plăcut, plin de inspirație, care oferă mii de oportunități copiilor de a se conecta cu lumea și cu universul. Clasele spațioase și luminoase sunt aranjate cu mare grijă astfel încât să poată întâmpina toate nevoile de dezvoltare ale copilului și să confere sprijin complet dobândirii independenței copilului, din punct de vedere practic, social și academic.
 
Clasele sunt luminoase, cu ferestre largi, iar  pereții sunt aerisiți, doar cu picturi originale din diferite perioade ale istoriei. Mobilierul de lemn, într-un amestec de modern și vechi, este ordonat în mod degajat în clasă, iar rafturile sunt pline de materiale care invită copilul să cunoască o varietate de aspecte culturale și educaționale.
 
Înțelegem faptul că nu putem transferă în mod direct cunoștințele în mintea copiilor, în schimb fiecare dintre ei învață prin eforturile personale și în ritmul propriu. Educatorul explică lecțiile, spune povestirile și oferă îndrumări, însă învățarea are loc atunci când copilul studiază singur, probabil în timp ce descoperă operațiile de împărțire cu numere mari folosind materialele corespunzătoare,  în timp ce studiază diferențele dintre tipurile de flori sau în timp ce discută cu un coleg motivele pentru care o anume civilizație a luat naștere într-un anumit loc și timp. Prioritatea noastră este aceea de a-i învață pe copii cum să folosească materialele și cum să atingă un obiectiv, conectându-l pe acesta la mediul pregătit, astfel încât să poată explora materiale educaționale cu o independență din ce în ce mai mare.
 
Întreaga incintă în care ne desfășurăm activitatea reprezintă parte a mediului pregătit pentru comunitatea copiilor de nivel elementar. Incursiunile copiilor în afara clasei pot avea scopul de a-i ajuta pe copiii mai mici să se îmbrace la plecarea acasă, de a observa comportamentul insectelor într-o zona a grădinii, de a face o prezentare celor din Casă copiilor sau de a ajută la curățarea legumelor necesare pentru pregătirea mesei de prânz.
 
Comunitatea locală reprezintă într-o oarecare măsură o altă parte a mediului pregătit, având în vedere că se organizează vizite ale copiilor la magazine locale de alimente, de papetărie, la magazine cu accesorii pentru meșteșuguri sau la florării, fie pentru a achiziționa ceea ce le este necesar, fie pentru a pune întrebări despre domeniul respectiv de activitate. De asemenea, în mod regulat sunt vizitate muzeele locale, bibliotecile, parcurile și alte locuri din oraș pentru o varietate de scopuri.
 
Clasele Montessori de nivel elementar reprezintă o comunitate de copii cu vârste între 6 și 12 ani. Această varietate de vârste este esențială în crearea oportunităților de socializare și de modelare a rolurilor sociale. Copiii mai mari reprezintă un exemplu și un sprijin pentru copiii mai mici, construindu-și propria lor încredere în sine, în vreme ce copiii mai mici găsesc în aceștia modele către care să aspire. Programul zilnic, ordinea și consistentă conferă un sentiment valoros de siguranță.