Mesajul fondatorului


La începuturile noastre, în 2010, ne propuneam să fim un factor de progres pentru comunitatea din care facem parte. Astăzi suntem mândri că se văd roadele muncii noastre și ne bucurăm să primim mereu aprecieri că fiind o sursă de inspirație atât pentru părinții școlii noastre, cât și pentru alte instituții de învățământ.
 
Rădăcinile deciziei de a fonda o instituție de învățământ datează în anii petrecuți de mine în școală când îmi doream să petrec ore studiind și aprofundand ceea ce era de interes pentru mine, însă timpul rămas după școală, teme lungi și pregătire cu profesorii în afară școlii, era suficient numai cât să dorm.
 
Când am crescut și am avut în sfârșit libertatea (după vârstă de 20 de ani) să aprofundez ceea ce mă interesa cu adevărat, am realizat cât timp prețios din viață de elev am irosit cu subiecte care nu îmi servesc în viața de adult, într-un mod de predare neinteresant, plictisitor și nu întotdeauna respectuos din partea unor profesori (care la rândul dânșilor probabil avuseseră parte de unele modele mai puțin inspirate). Cred că dacă sunt indulgență, numai o treime din timpul petrecut învățând, memorand și comparându-mă mereu cu ceilalți, mi-a folosit cu adevărat.
 
Am avut însă șansă frumoasă să întâlnesc oameni absolut minunați și inspirați (aici îi includ și pe părinții și bunicii mei) atât la locurile de muncă unde am lucrat, cât și în alte împrejurări din viață mea unde m-am avântat cu mult curaj și am trăit experiențe care m-au clădit să fiu omul care sunt azi.
 
Am realizat că a întâlni oamenii potriviți la momentele potrivite este atât ceva ce omul își creează singur prin energia pe care o aduce, cât și hazard într-o oarecare limită. Dar în speranța că poate vor avea noroc, nu putem pune mâna la ochi și lasă copiii să treacă printr-un sistem de educație gândit rigid pentru cu totul alte scopuri decât acelea pentru care trebuie educați copiii, adică pentru viață și fericire. În ziua de azi avem nevoie să construim modele sănătoase, iar acest lucru necesită uneori demolarea celor vechi și reconstruirea modelelor de gândire și practică în orice, atât în zona materială cât și în cea spirituală, ambele făcând parte din viață. Cu alte cuvinte se impune să creștem copii adaptabili oricăror idei și concepte, copii care pot selecta informația pentru a lucra cu ea, atât individual, cât și în grup.
 
Am reflectat mulți ani și am realizat și înțeles profund că toată copilăria este despre adaptare la viață și învățare din orice. Și cum se poate învață frumos și natural din orice experiență (în școală și în afară școlii) altfel decât prin curiozitate, eroare, bucuria de a fi și de a ne conecta și comunica respectuos unii cu alții? Este dovedit de-a lungul istoriei că modul cum am socializat la vârstă foarte fragedă reflectă diferența între oameni și viziunile lor în general și de aici, sigur, între culturi, generații, etnii.
 
Cum putem face acest lucru constructiv atât acasă cât și în școală, fără dialog deschis și fără exemplul respectului reciproc între adulți și copii, fără înțelegerea corectă a rolului fiecăruia și fără înțelegerea modului în care funcționează viață încă de la o vârstă mică?
 
Eroarea onorată și direcționată frumos este cea care produce învățare solidă și ordonată pentru toată viață. Lucrul în comun (atât între copii cât și între copii și adulți) și conștientizarea faptului că ne dorim cu toții aceleași lucruri de baza pentru bunăstarea noastră și a familiei noastre, ar trebui să fie punctul de plecare pentru o educație care unește și nu dezbină.
 
Cu acestea în minte am pornit pe drumul educației alternative, drum deloc ușor (într-o Românie cu adulți cu multe tare încă) dar totuși frumos, prin rezultatele minunate pe care le aduce. Știm cu toții și este bine documentat în istorie că orice schimbare trainică trebuie începută de la baza, de la cea mai fragedă vârstă.
Am dorit cu totul altceva pentru copiii mei și cum nu am văzut nimic în jur la momentul când am avut eu nevoie și în modul în care am avut eu nevoie (atât educație dar și hrană de calitate) am hotărât să schimb cursul vieții mele și să mă avant pe tărâmul educației (în egală măsură pentru copii și adulți) tărâm pe care îl poți ajută să fie fertil doar dacă pășești cu toată inima și resursele de care dispui și te uiți numai înainte, cu intenții din cele mai bune.
 
Cred că universitatea viitorului apropiat se va mută în mediul online, iar studenții vor alocă mai mult timp studiului individual ghidat în mod regulat prin conferințe online și tot mai puțîn timp pentru reuniunile de grup cu profesorii și colegii din cadrul universității unde vor călători perioade mai scurte în timpul anului școlar. Această abordare există deja și pare să se potrivească din ce în ce mai mult cu modernitatea datorită evoluției tehnologiei, aduce costuri mai scăzute pentru studiile superioare fără a fi nevoie să ne mai îndatorăm la banca, și creează posibilitatea de a lucra măcar parțial în timpul studiilor, într-un program flexibil.
 
Dar pentru că un viitor adolescent să se adapteze acestui mod de educație, trebuie să fi clădit anterior, în anii foarte fragezi, o anume disciplină internă de a învață cum să devină autodidact. Cred că se va pierde modelul care premiază mai mult mândria părinților referitor la “al câte-lea ai intrat? “ sau "cu ce medie ai terminat?". Cu siguranță acest model va păli în fața succesului real și echilibrat al adolescenților, viitori adulți, capabili să învețe fără a li se impune (de către părinți, profesori, frică mediei sau a notei, părerile societății de masă). Indiferent ce sume ar plăti părințîi pentru studiile superioare de răsunet (pe care unii le economisesc cu greu ani de zile), nu vor mai putea cumpără educația și modelul de raportare la procesul de învățare care se achiziționează în copilăria timpurie (atât acasă cât și la școală).
 
Nu cunosc vreo universitate care să-și învețe studenții cum să fie fericiți în viață. La capitolul "fericire", fiecare copil urmează modelul din mediul care i-a fost pus la dispoziție când era mic. Atunci determina dacă e incapabil sau capabil, frumos sau urat, dacă merită sau nu merită, perseverează sau renunta.
 
Eu am văzut în educația Montessori toate posibilitățile prin care cei mici să poată achiziționa în timp abilități de adaptare la viitorul imprevizibil pe care din ce în ce mai puțîn ganditori și futurologi îl pot descifra. Ceea ce putem să le dăm celor mici este un mediu creat să își dezvolte propriul potențial la maxim. Rolul familiei este unul esențial, astfel mediul căminului din care vin copiii și cel Montessori se potențează reciproc.
 
Cărțile și Observarile Mariei Montessori se referă la aspecte ale vieții care sunt dincolo de timp, mereu vii și necesare. De aceea, fiecare adult (din orice societate și secol) care pășește pe tărâmul Montessori, nu mai dorește să îl părăsească pentru că devine parte din el. Cred că învățăturile ei sunt actuale și vor rămâne peste timp deoarece au fost scrise dintr-un loc foarte adânc al ființei ei, astfel se potrivesc cu orice cultură și nu au vârstă.
 
Cu toate obstacolele întâlnite pe parcurs, obstacole care țîn atât de noutatea a ceea ce înseamnă educația Montessori în România cât și din partea autorităților care uneori sunt pregătite mai puțîn să integreze anumite schimbări, valoarea de baza care mă animă și mă ajută să merg înainte este dorința constructivă de schimbare, de evoluție a conștiinței, de a trăi viață cu multă bucurie, acceptare și iertare.
 
Iar scopul cel din urmă este acela de a crește copii care apreciază munca generațiilor anterioare, a strămoșilor noștri pe ai căror umeri stăm și, de asemenea, copii care au abilități să transforme pozitiv mediul lor, contribuind acestei Planete pe care generațiile care vin o pot fie distruge, fie înalta.
 
Maria Cristina Preda